Care sunt valorile mele și ce contează cu adevărat pentru mine?
Acum 3 săptămâni
duminică, 30 mai 2010
sâmbătă, 22 mai 2010
As vrea...sa imi pun rochia neagra cu umar lasat (poarta cu ea multe amintiri) si pantofi cu toc... sa-mi las parul pe spate si sa ma dau strident cu ruj rosu. .... sa ma opresc langa casa pictata si sa ma sprijin de peretele rece si umed cu tencuiala cazuta.
In lumea mea ploua, la figurat bineinteles. E innourat si gri. As aprinde lumina, dar imi e frica ca s-ar putea vedea mizeria din mintea mea. O las inchisa, sa nu se incinga becul (suntem ecologisti, doar) si incerc sa fac curat pe intuneric. Ma gandesc cu ce sa incep, la ce as putea renunta. As putea sa incep cu trecutul...apasa greu si sigur ar umple din prima un sac de gunoi. Il leg bine la gura sa nu iasa nimic si il tarai pana la container. Il las sprinijit acolo, nu de alta dar la mine in cartier vin tiganii si colecteaza lucrurile pe care le gasesc si de care au nevoie...si m-am gandit ca poate ei au capacitatea sa vada ceva bun in toata mizeria aia.
Nici prezentul nu l-as lasa pe noptiera la locul lui. Nu-mi place ca sta acolo si imi optureaza vederea la tv-ul la care nu ma uit niciodata.
As lua rosul si l-as colora...l-as face mai vesel si mai atragator, mai spontan poate.... iar negrul....negrul...l-as face mai simplu, mai uman, l-as curata de pete si apoi??? Si apoi probabil m-as plictisi.
Ma plictisesc repede. Ma plictisesc repede in general si ma plictisesc repede cand fac curat.
Imi place sa ma joc.
Imi place cand vine seara si ploaia se opreste.
Pasim in intuneric si miroase a jilav. Mi-ar placea sa stiu unde merg....nu acum, ci in general mi-ar placea sa stiu unde merg si unde am sa ajung.
Am iesit din casa fara sa termin curatenia.Eu sunt mereu in renovare si niciodata nu pot alege culoarea potrivita pentru peretii mei. Ar trebui sa ii tencuiesc mai intai...sa ii fac mai solizi...dar nu pot singura...am incercat si nu stiu cum.
Capacitate e cuvantul. As vrea sa pot sa construiesc.
In lumea mea ploua, la figurat bineinteles. E innourat si gri. As aprinde lumina, dar imi e frica ca s-ar putea vedea mizeria din mintea mea. O las inchisa, sa nu se incinga becul (suntem ecologisti, doar) si incerc sa fac curat pe intuneric. Ma gandesc cu ce sa incep, la ce as putea renunta. As putea sa incep cu trecutul...apasa greu si sigur ar umple din prima un sac de gunoi. Il leg bine la gura sa nu iasa nimic si il tarai pana la container. Il las sprinijit acolo, nu de alta dar la mine in cartier vin tiganii si colecteaza lucrurile pe care le gasesc si de care au nevoie...si m-am gandit ca poate ei au capacitatea sa vada ceva bun in toata mizeria aia.
Nici prezentul nu l-as lasa pe noptiera la locul lui. Nu-mi place ca sta acolo si imi optureaza vederea la tv-ul la care nu ma uit niciodata.
As lua rosul si l-as colora...l-as face mai vesel si mai atragator, mai spontan poate.... iar negrul....negrul...l-as face mai simplu, mai uman, l-as curata de pete si apoi??? Si apoi probabil m-as plictisi.
Ma plictisesc repede. Ma plictisesc repede in general si ma plictisesc repede cand fac curat.
Imi place sa ma joc.
Imi place cand vine seara si ploaia se opreste.
Pasim in intuneric si miroase a jilav. Mi-ar placea sa stiu unde merg....nu acum, ci in general mi-ar placea sa stiu unde merg si unde am sa ajung.
Am iesit din casa fara sa termin curatenia.Eu sunt mereu in renovare si niciodata nu pot alege culoarea potrivita pentru peretii mei. Ar trebui sa ii tencuiesc mai intai...sa ii fac mai solizi...dar nu pot singura...am incercat si nu stiu cum.
Capacitate e cuvantul. As vrea sa pot sa construiesc.
vineri, 21 mai 2010
miercuri, 19 mai 2010
si uneori ma bucur ca e asa.
Sunt genul meu si asta e tot ce conteaza, pentru ca mie imi place cum sunt. Sunt un om care se simte f bine in pielea lui.
Nu sunt speciala si nu vreau sa fiu pt altii, sunt speciala in lumea mea, in mintea mea, cu gandurile mele si cu tot ce creez in capul meu...vise, idei, planuri, desene, scene,peisaje,oameni...
Imi plac lucrurile care imi plac.
Imi place sa par superficiala...si uneori chiar sunt.
Imi place sa ma alint.
Imi place sa ma prostesc.
Imi place sa rad fara rost.
Imi place sa fiu serioasa candam chef si imi place sa fiu sictirita atunci cand meriti.
Imi plac culorile, iubesc culorile.
Imi place muzica...traiesc cu muzica.
Ceea ce ma face speciala sunt lucrurile pe care mi le doresc.
luni, 17 mai 2010
duminică, 16 mai 2010
TATAIA este o publicatie de folclor romanesc contemporan.
Din cele 200 de pagini cea mai mare parte a continutului este despre noi, despre romani. TATAIA este o platforma care exploreaza creativitatea noastra culturala. Cei peste 30 de colaboratori ai TATAIA scriu despre artele spectacolului, film, muzica, arte plastice, multimedia, design, literatura dar scriu si despre viata sociala, despre mediul urban, despre lucrurile bune care se intampla in Romania si despre lucurile care trebuie imbunatatite. Din punct de vedere vizual TATAIA este rezultatul contributiei a peste 20 de artisti asa ca asteptati-va la o revista vie, libera, care bucura ochiul si incurajeaza diversitatea.
TATAIA este editata de Asociatia NOI FACEM BINE si isi propune crearea unui curent de opinie favorabil culturii romanesti atat in tara cat si in exteriorul ei.Conform initiatorilor, “Tataia” incearca sa aduca la zi perceptia oamenilor despre cultura contemporana romaneasca. Functioneaza ca un agregator de proiecte non-comerciale din zone artistice precum film, muzica, arte plastice, multimedia, design, literatura si artele spectacolului.
Revista se gaseste in librariile Carturesti ( din pacate, momentan doar in Bucuresti, si nici acolo nu se gaseste in toate) asa ca daca doriti sa o achizitionati o puteti face online de aici http://librarie.carturesti.ro/revista-tataia-242180 la pretul de 22 lei.
Sper sa ajunga cat mai repede si Iasi.
Pe Tanti Mimi am vazut-o prima data la un vernisaj la Galeriile Dana de pe Lapusneanu. Tanti Mimi venise imbracata de "gala" cu un balon vechi, o caciula gen turban vintage, cu multe inele de argint, cate unul pe fiecare deget, cu poseta si doua sacose de rafie pe care scria Metro. Tanti Mimi s-a infruptat gratios din mai multe pahare de vin (de la protocol) si dupa ce s-a saturat de prajiturele si-a strans, pentru mai tarziu, in servetel diverse bunatati. Atunci am inteles pentru ce foloseau sacosele de rafie.
Pe Tanti Mimi am mai zarit-o de atunci la multe evenimente fie ele culturale sau nu. De fiecare data era imbracata la fel, si nelipsite din tinuta fiind cele doua sacose de rafie. Azi am zarit-o iar, la un concert de muzica hip-hop (din cadrul Festudis). Nu parea deloc bulversata de multimea de oameni si nici de muzica, se simtea chiar in largul ei.
Pe Tanti Mimi o poti recunoaste usor. Are trasaturi aparte si desi impovarata de nevoi se poarta ca o femeie de familie nobila (vorba aia are intrare la fiecare vernisaj din Iasi).
Nota: personajul nu este fictiv, insa numele da.
Pe Tanti Mimi am mai zarit-o de atunci la multe evenimente fie ele culturale sau nu. De fiecare data era imbracata la fel, si nelipsite din tinuta fiind cele doua sacose de rafie. Azi am zarit-o iar, la un concert de muzica hip-hop (din cadrul Festudis). Nu parea deloc bulversata de multimea de oameni si nici de muzica, se simtea chiar in largul ei.
Pe Tanti Mimi o poti recunoaste usor. Are trasaturi aparte si desi impovarata de nevoi se poarta ca o femeie de familie nobila (vorba aia are intrare la fiecare vernisaj din Iasi).
Nota: personajul nu este fictiv, insa numele da.
Citind o carte imprumutata de la o prietena(Nemurirea de Milan Kundera),am gasit niste chestii pe care le gandeam, dar nu am avut inspiratia sa le pun eu in cuvinte, asa ca postez citatul.
" Daca de la aparitia primului om pe pamant, planetei noastre i-a fost dat sa vada circa 80 de miliarde de oameni, e greu de presupus ca fiecare individ a avut repertoriul sau de gesturi. Din punct de vedere aritmetic este de neconceput. Nu incape nici o indoiala ca pe lume sunt infinit mai putine gesturi decat indivizi"
Cred ca aceasta idee poate fi usor extrapolata si vis-a-vis de idei orinale. E greu sa mai gasesti oameni cu astfel de idei (totusi nu imposibil, asa ca mai ganditi-va atunci cand incercati cu tot dinadinsul sa pareti originali.
" Daca de la aparitia primului om pe pamant, planetei noastre i-a fost dat sa vada circa 80 de miliarde de oameni, e greu de presupus ca fiecare individ a avut repertoriul sau de gesturi. Din punct de vedere aritmetic este de neconceput. Nu incape nici o indoiala ca pe lume sunt infinit mai putine gesturi decat indivizi"
Cred ca aceasta idee poate fi usor extrapolata si vis-a-vis de idei orinale. E greu sa mai gasesti oameni cu astfel de idei (totusi nu imposibil, asa ca mai ganditi-va atunci cand incercati cu tot dinadinsul sa pareti originali.
Intamplarile din ultimele zile isi pun amprenta. Mai nou sunt genul care tace si analizeaza, ascult atent si gandesc.
Am gasit scris intr-o agenda mai veche o chestie care se potriveste exact cu ce as vrea sa scriu.
" Prietenii sunt ca ochelarii. Iti dau un aer inteligent, dar se zgarie usor si te si obosesc. Din fericire, uneori, sunt uneori niste ochelari super misto".
Am gasit scris intr-o agenda mai veche o chestie care se potriveste exact cu ce as vrea sa scriu.
" Prietenii sunt ca ochelarii. Iti dau un aer inteligent, dar se zgarie usor si te si obosesc. Din fericire, uneori, sunt uneori niste ochelari super misto".
Sunt o impatimita a ceaiului. Ce mi-a stranit pasiunea asta pt ceaiuri...sunt zilele in care chiuleam de la facultate cu o prietena (ea fiind la alta facultate decat mine) si mergeam in baruri iarna si beam ceai negru cu scortisoara (christmas mystery) de la Greenfieldtea. mi-a placut, ceaiu si ideea.
Imi place ceaiul foarte dulce, cu arome puternice si baut in locuri interesante.
In iasi imi place Sage caffe. Au o multitudine de sortimente de ceai, iar locul este placut. Nu am mai fost de mult ce e drept, dar tin minte ca era fain sa iesi de la facultate si sa intri direct la un ceai cald. Fiind situat la baza Copoului, in incinta Bibliotecii Central Universitara, vederea este draguta, sunt oameni faini care vin s citeasca
si bineinteles sa savureze licori aromate (non-alcoolice).
In Bucuresti am ajuns in ceainaria Controceni. Un loc simplu si deloc fitos, frumos amenajat, total altfel decat locurile in care am mai fost. Las pozele sa vorbeasca:
Am pornit de acasa cu o dorinta enorma de a citi o revista de moda. Cum am ramas surprinsa ca nu gasesc revista Look la chioscuri, revista pe care am cautat-o 2 zile, m-am hotarat azi sa mai incerc. Am ales revista asta din considerete legate de dimensiuni, fiind mica o poti strecura usor printre alte prostioare din geanta. In plus avea cadou si o agenta mica roz, destul de chic....Dar duminca nu am gasit nimic deschis. Daca nu ai drum intr-un centru comercial, unde sa fie si un magazin cu reviste, nu lasa cumpararea revistelor pe week-end pt ca nu gasesti nimic deschis....deci azi ma inspir in ceea ce priveste moda de pe site-uri.
Dupa cum spuneam, in partea aceasta a blogului vorbim despre luna martie si implicit despre Bucuresti.Nu sunt o mare gurmanda si din pacate nu am niste gusturi rafinate in ceea ce priveste mancarea( i suck la acest capitol) dar trebuie sa zic despre experienta culinara thailandeza.
Tot Bucuresti... de data asta locatia este Barka Saffron ( in spate la Piata Domenii)...loc care m-a cucerit in primul rand prin modul in care este amenajat. De la intrare iti dai seama ca numele nu este deloc intamplator si in perfecta concordanta cu specificul mancarilor (thailandez,indian sud-american, african, spaniol). Pe dinafara localul seamana cu o barca, o goeleta spaniola. Numele este inspirat de la aceste barci care transportau mirodenii in special sofran si matasuri din India.
Nu am sa vorbesc prea mult despre mancare pentru ca fiind o novice in ceea ce priveste bucataria thailandeza nu am putut sa o apreciez la adevarata valoare (gustul dulce picant pe mine nu m-a cucerit inca prea tare).
Raman placut surprinsa de modul in care este amenajat locul...intrare....perete cu multe oglinzi vechi de diferite dimensiuni care il imbraca de jos pana sus, pereti cu corpuri de biblioteca simple cu multe carti, pereti colorati, mese si canapele din lemn cu
multe perne, geam mare prin care intra soarele si mangaia o colectie de vinuri dispuse pe un perete. Si in interior te simti ca intr-o barca iar soarele cald te imbie sa iti lasi gandurile sa navigheze purtat pe aripile aromelor care isi asmut simturile.
Un mare plus pt peretii "mazgaliti". Din totdeuna mi-am dorit sa pot scrie pe pereti ( din pacate parintii mei nu au fost atat de receptivi la ideile mele de cand eram mica si imi ascundeau creta furata cu mare grija de la scoala, in asa fel incat nu am avut niciodata sansa sa imi mazgalesc camera, iar cu creioane nu am indraznit niciodata)
Tot Bucuresti... de data asta locatia este Barka Saffron ( in spate la Piata Domenii)...loc care m-a cucerit in primul rand prin modul in care este amenajat. De la intrare iti dai seama ca numele nu este deloc intamplator si in perfecta concordanta cu specificul mancarilor (thailandez,indian sud-american, african, spaniol). Pe dinafara localul seamana cu o barca, o goeleta spaniola. Numele este inspirat de la aceste barci care transportau mirodenii in special sofran si matasuri din India.
Nu am sa vorbesc prea mult despre mancare pentru ca fiind o novice in ceea ce priveste bucataria thailandeza nu am putut sa o apreciez la adevarata valoare (gustul dulce picant pe mine nu m-a cucerit inca prea tare).
Raman placut surprinsa de modul in care este amenajat locul...intrare....perete cu multe oglinzi vechi de diferite dimensiuni care il imbraca de jos pana sus, pereti cu corpuri de biblioteca simple cu multe carti, pereti colorati, mese si canapele din lemn cu
multe perne, geam mare prin care intra soarele si mangaia o colectie de vinuri dispuse pe un perete. Si in interior te simti ca intr-o barca iar soarele cald te imbie sa iti lasi gandurile sa navigheze purtat pe aripile aromelor care isi asmut simturile.Un mare plus pt peretii "mazgaliti". Din totdeuna mi-am dorit sa pot scrie pe pereti ( din pacate parintii mei nu au fost atat de receptivi la ideile mele de cand eram mica si imi ascundeau creta furata cu mare grija de la scoala, in asa fel incat nu am avut niciodata sansa sa imi mazgalesc camera, iar cu creioane nu am indraznit niciodata)
Inspirata tot de "calatoria" la Bucuresti...se naste aceasta intrebare, pe care, sunt sigura, si-o pun multi din Iasi. Exceptand gradul de dezvoltare si posibilitatile, ma gandesc, de ce in Bucuresti pot fi atatea locuri faine in care sa iesi, sa stai, sa savurezi o cafea, sa te destrabalezi, sa te culturalizezi, sa meditezi si la Iasi nu? Aici din sunt doar cateva locuri care se pot numi decente...Nu caut ceva spectaculos....ba din contra sa fie chiar simplu, atargator, cald, confortabil, nu fitos si nu de impresii.
Autoritatile iesene sapa zilnic un canion intre noi si restul. Nu se chinuie sa gaseasca nimic nou si nici macar nu lasa sa creasca aripi celor cu idei sau nu isi dau silinta macar sa sustina oamenii cu idei faine. Pot da doua exemple care sa sublinieze diferentele de mentalitate dintre Iasi si Bucuresti.
MNAC (Muzeul National de Arta Contemporana) si Teatrul National. Ambele apartin "autoritatilor", ambele sunt locuri culturale si totusi sunt unele dintre cele mai vizitate de tineri, locuri sobre si totusi plina de "galagie" si entuzism tineresc. De ce? Pentru ca cineva a avut geniala idee de a aproba deschiderea unor terase care atraga prin evenimente, ambient, muzica, idee.
La motoare ( pe acoperisul Teatrului National)
MNAC (Casa POporului, intrarea din Calea 13 septembrie, et 4, acces cu lift de sticla)
La motoare te s
imti ca in Vama Veche (sau cel putin asa m-am simti eu)... mese le lemn, banci de lemn, oameni colorati, tineri frumosi care isi exprima personalitate si genul muzical preferat prin vestimentatie, tunsoare...totul are un aer aparte...
La MNAC o cafenea mica te face sa t
e simti foarte bine primit. E un loc confortabil unde poti sta inautru la mese sau chiar pe jos pe niste perne uriase, poti citi reviste (pacat ca unele nu se pot si cumpara) sau poti sta pe terasa de unde se vede de sus o parte a curtii interioare a Casei Poporului ( curte din pacate lasata in paragina) si o parte a Bucurestiului.
vederea:
Autoritatile iesene sapa zilnic un canion intre noi si restul. Nu se chinuie sa gaseasca nimic nou si nici macar nu lasa sa creasca aripi celor cu idei sau nu isi dau silinta macar sa sustina oamenii cu idei faine. Pot da doua exemple care sa sublinieze diferentele de mentalitate dintre Iasi si Bucuresti.
MNAC (Muzeul National de Arta Contemporana) si Teatrul National. Ambele apartin "autoritatilor", ambele sunt locuri culturale si totusi sunt unele dintre cele mai vizitate de tineri, locuri sobre si totusi plina de "galagie" si entuzism tineresc. De ce? Pentru ca cineva a avut geniala idee de a aproba deschiderea unor terase care atraga prin evenimente, ambient, muzica, idee.
La motoare ( pe acoperisul Teatrului National)
MNAC (Casa POporului, intrarea din Calea 13 septembrie, et 4, acces cu lift de sticla)
La motoare te s
imti ca in Vama Veche (sau cel putin asa m-am simti eu)... mese le lemn, banci de lemn, oameni colorati, tineri frumosi care isi exprima personalitate si genul muzical preferat prin vestimentatie, tunsoare...totul are un aer aparte...La MNAC o cafenea mica te face sa t
e simti foarte bine primit. E un loc confortabil unde poti sta inautru la mese sau chiar pe jos pe niste perne uriase, poti citi reviste (pacat ca unele nu se pot si cumpara) sau poti sta pe terasa de unde se vede de sus o parte a curtii interioare a Casei Poporului ( curte din pacate lasata in paragina) si o parte a Bucurestiului.vederea:
Din martie si pana acum a trecut mult timp, a trecut repede, poate prea repede, dar a fost incarcat de evenimente. Primul si cel care m-a uns cel mai tare la suflet a fost Bucurestiul...Cred ca intr-o viata anterioara am trait ceva legat de Bucuresti de simt tot timpul ca apartin acelui loc (ma refer la centrul vechi si inca cateva locuri...si e justificat caci daca as fi tarit acolo intr-o viata aterioara, de mica burgheza, nu ar fi existat cartierele Ferentari, Colentina,Rahova...etc).
A trecut cam mult timp pana m-am hotarat sa scriu despre asta si acum am o invalmaseala de amintiri si idei frumoase, imagini cu strazi, cladiri, magazine, parcuri...scaldate in raze de primavara. Nu e prima data cand merg, dar de fiecare data descopar locuri noi si cunoasc oameni faini si de fiecare data plec mai nostalgica...probabil de asta in luna martie am simti nevoia sa merg de 2 ori sa ma chinui sa imi prelungesc sederile.
Ce mi-a placut? ah...sunt multe.
Prima zi...plimbari multe...am regasit dupa aproape un an Lipscaniul meu...arata un pic mai bine decat ultima data cand l-am vazut, semn ca cineva a incercat sa aiba grija de el, dar din pacate nimeni nu isi da interesul cu adevarat. Chiar si asa, vazut prin ochii mei, Lipscani-ul are un farmec aparte. Cladirile, multe dintre ele în stil neocalsic şi neobaroc sec. XIX, desi acum locuite de tigani, te fac inca sa te simti ca intr-un mic Paris.
Am pastrat tematica zilei...si am mers la masa intr-un restaurant acelasi gen, facut intr-o casa veche, cu mancare exceptionala, cu ambient placut si cu o atmosfera calda care nu te mai lasa sa pleci acasa. Grand caffe Gallador....las pozele sa vorbeasca de la sine si precizez ca mancarea este pe masura decorului, iar preturile normale.
Unde mai pui ca era si locatie JTI cu tematica Camel (asta chiar m-a uns la suflet). Sclipeau scrumierele alb transparen ivoire inscriptionate cu auriu Camel...
Fiecare zi a fost altfel...fiecare a avut ceva nou, ceva care sa ma surprinda...asa cum caut eu de fiecare data. Mai povestim si alta data despre Bucuresti.
A trecut cam mult timp pana m-am hotarat sa scriu despre asta si acum am o invalmaseala de amintiri si idei frumoase, imagini cu strazi, cladiri, magazine, parcuri...scaldate in raze de primavara. Nu e prima data cand merg, dar de fiecare data descopar locuri noi si cunoasc oameni faini si de fiecare data plec mai nostalgica...probabil de asta in luna martie am simti nevoia sa merg de 2 ori sa ma chinui sa imi prelungesc sederile.
Ce mi-a placut? ah...sunt multe.
Prima zi...plimbari multe...am regasit dupa aproape un an Lipscaniul meu...arata un pic mai bine decat ultima data cand l-am vazut, semn ca cineva a incercat sa aiba grija de el, dar din pacate nimeni nu isi da interesul cu adevarat. Chiar si asa, vazut prin ochii mei, Lipscani-ul are un farmec aparte. Cladirile, multe dintre ele în stil neocalsic şi neobaroc sec. XIX, desi acum locuite de tigani, te fac inca sa te simti ca intr-un mic Paris.
Am pastrat tematica zilei...si am mers la masa intr-un restaurant acelasi gen, facut intr-o casa veche, cu mancare exceptionala, cu ambient placut si cu o atmosfera calda care nu te mai lasa sa pleci acasa. Grand caffe Gallador....las pozele sa vorbeasca de la sine si precizez ca mancarea este pe masura decorului, iar preturile normale.
Unde mai pui ca era si locatie JTI cu tematica Camel (asta chiar m-a uns la suflet). Sclipeau scrumierele alb transparen ivoire inscriptionate cu auriu Camel...Fiecare zi a fost altfel...fiecare a avut ceva nou, ceva care sa ma surprinda...asa cum caut eu de fiecare data. Mai povestim si alta data despre Bucuresti.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
