Junk feelings

Cate o data e bine ca lucrurile minunate sa fie putine si scurte ca sa nu ai timp sa te obisnuiesti cu ele.
Viata e un cumul de banalitati, unele mai interesante care te fac sa zambesti si doar atat. Lucrurile care te marcheaza vin in portii mici, si de cele mai multe ori, nu-ti satura pofta de nebuna de nou, adrenalina, implinire.
Probabil cu cat atingem mai mult cu atat distrugem si se disipa farmecul in particule mici care ne intra in ochi....si niciodata nu ajung in suflet, ci se curata automat.
Cunoasterea e banala, iar oamenii nu au gasit inca reteta perfecta in care nu sa nu puna plictiseala din abundenta. Suntem flamanzi si totusi ingurgitam doar cantitati industriale de junk feelings.

analiza in multime

stau... patul ma cuprinde...inchid ochii usor si ma las purtata. ma intreb si eu unde si nu vreau, totusi, nici un raspuns...
imi place aglomeratia. e cel mai bun loc pt a visa neobservat.
ritmul... e drogul cel mai puternic...ca un extazy imaginar care reactiveaza o stare de energie.
maini...
lumini...
4000
460
2
si inca 2 zile
16....20

cel mai des...

inchid ochii si visez. e atat de usor sa traiesti in lumea pe care ti-o imaginezi. e atat de usor sa ai tot ce doresti. doar inchizi ochii si visezi, iar destinul lucreaza si te poarta pe cele mai nebanuite cai. poti ajunge unde nu ai crezut vreodata ca vei pasi. poti simti tot ce nu credeai ca exista in tine. cateodata imi dau seama ca timpul este o inventie proasta, e cea mai mare greseala a omenirii. timpul nu exista!

rabdare

din pacate nu prea mai am. numar zilele pana pe 16 iulie....pana spre seara, pana la concertul faithless.

week-end linistit

party in bucatarie....somn pe pat improvizat pe jos, plimbari, seara linistita cu prieteni, cafea, si multa inghetata

As vrea sa ma costumez, sa fac curat si sa construiesc

As vrea...sa imi pun rochia neagra cu umar lasat (poarta cu ea multe amintiri) si pantofi cu toc... sa-mi las parul pe spate si sa ma dau strident cu ruj rosu. .... sa ma opresc langa casa pictata si sa ma sprijin de peretele rece si umed cu tencuiala cazuta.
In lumea mea ploua, la figurat bineinteles. E innourat si gri. As aprinde lumina, dar imi e frica ca s-ar putea vedea mizeria din mintea mea. O las inchisa, sa nu se incinga becul (suntem ecologisti, doar) si incerc sa fac curat pe intuneric. Ma gandesc cu ce sa incep, la ce as putea renunta. As putea sa incep cu trecutul...apasa greu si sigur ar umple din prima un sac de gunoi. Il leg bine la gura sa nu iasa nimic si il tarai pana la container. Il las sprinijit acolo, nu de alta dar la mine in cartier vin tiganii si colecteaza lucrurile pe care le gasesc si de care au nevoie...si m-am gandit ca poate ei au capacitatea sa vada ceva bun in toata mizeria aia.
Nici prezentul nu l-as lasa pe noptiera la locul lui. Nu-mi place ca sta acolo si imi optureaza vederea la tv-ul la care nu ma uit niciodata.
As lua rosul si l-as colora...l-as face mai vesel si mai atragator, mai spontan poate.... iar negrul....negrul...l-as face mai simplu, mai uman, l-as curata de pete si apoi??? Si apoi probabil m-as plictisi.
Ma plictisesc repede. Ma plictisesc repede in general si ma plictisesc repede cand fac curat.
Imi place sa ma joc.
Imi place cand vine seara si ploaia se opreste.
Pasim in intuneric si miroase a jilav. Mi-ar placea sa stiu unde merg....nu acum, ci in general mi-ar placea sa stiu unde merg si unde am sa ajung.
Am iesit din casa fara sa termin curatenia.Eu sunt mereu in renovare si niciodata nu pot alege culoarea potrivita pentru peretii mei. Ar trebui sa ii tencuiesc mai intai...sa ii fac mai solizi...dar nu pot singura...am incercat si nu stiu cum.
Capacitate e cuvantul. As vrea sa pot sa construiesc.

Really awesome video...