As vrea sa ma costumez, sa fac curat si sa construiesc

As vrea...sa imi pun rochia neagra cu umar lasat (poarta cu ea multe amintiri) si pantofi cu toc... sa-mi las parul pe spate si sa ma dau strident cu ruj rosu. .... sa ma opresc langa casa pictata si sa ma sprijin de peretele rece si umed cu tencuiala cazuta.
In lumea mea ploua, la figurat bineinteles. E innourat si gri. As aprinde lumina, dar imi e frica ca s-ar putea vedea mizeria din mintea mea. O las inchisa, sa nu se incinga becul (suntem ecologisti, doar) si incerc sa fac curat pe intuneric. Ma gandesc cu ce sa incep, la ce as putea renunta. As putea sa incep cu trecutul...apasa greu si sigur ar umple din prima un sac de gunoi. Il leg bine la gura sa nu iasa nimic si il tarai pana la container. Il las sprinijit acolo, nu de alta dar la mine in cartier vin tiganii si colecteaza lucrurile pe care le gasesc si de care au nevoie...si m-am gandit ca poate ei au capacitatea sa vada ceva bun in toata mizeria aia.
Nici prezentul nu l-as lasa pe noptiera la locul lui. Nu-mi place ca sta acolo si imi optureaza vederea la tv-ul la care nu ma uit niciodata.
As lua rosul si l-as colora...l-as face mai vesel si mai atragator, mai spontan poate.... iar negrul....negrul...l-as face mai simplu, mai uman, l-as curata de pete si apoi??? Si apoi probabil m-as plictisi.
Ma plictisesc repede. Ma plictisesc repede in general si ma plictisesc repede cand fac curat.
Imi place sa ma joc.
Imi place cand vine seara si ploaia se opreste.
Pasim in intuneric si miroase a jilav. Mi-ar placea sa stiu unde merg....nu acum, ci in general mi-ar placea sa stiu unde merg si unde am sa ajung.
Am iesit din casa fara sa termin curatenia.Eu sunt mereu in renovare si niciodata nu pot alege culoarea potrivita pentru peretii mei. Ar trebui sa ii tencuiesc mai intai...sa ii fac mai solizi...dar nu pot singura...am incercat si nu stiu cum.
Capacitate e cuvantul. As vrea sa pot sa construiesc.